This site uses cookies.
Some of these cookies are essential to the operation of the site,
while others help to improve your experience by providing insights into how the site is being used.
For more information, please see the ProZ.com privacy policy.
Freiberufliche Übersetzer bzw. Dolmetscher, Verifizierter Nutzer
Data security
This person has a SecurePRO™ card. Because this person is not a ProZ.com Plus subscriber, to view his or her SecurePRO™ card you must be a ProZ.com Business member or Plus subscriber.
Verbindungen zu Auftraggebern
This person is not affiliated with any business or Blue Board record at ProZ.com.
Ausgangstext - Englisch Fast-forward three and a half centuries to June 15, 1985. White nights are coming on fast in Leningrad (as it still was). In the afternoon brightness, by the river Neva, a non descript young Lithuanian walks into the long Rembrandt gallery on the second floor of the Hermitage. The first painting to greet him is Danaë, stretched out on her bed, propped on her left elbow, her skin bathed in golden light, her breasts, belly, and thighs turned hospitably to the beholder.The man walks up to the painting and stabs the girl in the groin, slicing through the canvas and extending the tear a full four inches as he pulls the knife from the wound. He punctures her once more and moves to a second assault, throwing a bottle of sulphuric acid at her face, torso and legs. Photographs taken after the vandalism show three violent impact sites, so that it must have taken three big swings to empty his flask. All this evacuation of hatred happens in a few seconds, before guards can get to him.Within minutes, the painting is cooking, carbonising the oils: No water and no guidance is available to the guards, who might, in any case, have been understandably nervous about drenching a Rembrandt. It is still, after all, year one of glasnost. By the time distraught curators arrive, the acid has eaten right through layers of Rembrandt’s pigment and dead-colour sketch, leaving scarified bald patches over the central area of the picture. A dark, bubbling, viscid mess, like simmering molasses, is streaming down the surface of the canvas and onto the wooden floor of the gallery, where it coagulates into a bad-smelling black puddle.
Übersetzung - Rumänisch Daţi timpul cu trei secole si jumătate înainte până pe 15 iunie 1985. La Leningrad (cum se numea pe atunci) nopţile albe se apropiau cu repeziciune. În toiul dupăamiezii însorite, un tînăr lituanian venind dinspre cheiul Nevei dă buzna în galeria Rembrandt la etajul doi al Hermitage-ului. Prima în cale îi iese „Danae”, întîmpinându-l lungită în divan, rezemată în cotul stâng, cu pielea aurie scăldată în lumină, cu sânii, pîntecele si coapsele ei voluptoase întoarse către privitor. Barbatul se apropie de pictura si injunghie fata în coapsă, sfîşîind pînza şi rasucind cuţitul adânc în rană provocând o gaură de patru inci. Apoi o mai străpunge o dată şi trece la un al doilea atac, aruncând o sticlă de acid sulfuric peste faţa, peste pieptul si peste picioarele fetei. Fotografiile făcute după acest episod de vandalism indică trei zone de violenţă încât probabil că a fost nevoie de trei mişcări pentru a goli sticla. Toată această devărsare de ură are loc în numai câteva secunde, înainte ca paznicii muzeului să poată ajunge la făptaş. În numai câteva minute, pictura arde, carbonizând uleiurile: paznicii nu au la îndemână nici apă şi nici un fel de ajutor din partea curatorilor care se înţelege că oricum ar fi fost mult prea speriaţi la gandul de a mai stropi un Rembrandt veritabil. La urma urmelor, suntem abia în primul an de glasnost. Până ce curatorii disperaţi ajung la tablou, acidul arde pictura în adâncime prin straturile de pigment ale lui Rembrandt până la schiţele în praf de cretă, lăsând peste centrul tabloului petice de cicatrici vide. Un lichid vâscos clocotitor ca o melasă fierbinte se prelinge peste pânză si peste podeaua de lemn a galeriei cogulându-se într-o pastă neagră şi urât mirositoare.
Französisch > Rumänisch: Comment Boukhara retrouve son histoire - Geo Detailed field: Tourismus und Reisen
Ausgangstext - Französisch De loin, au petit matin, Boukhara fait penser à un service à thé posé sur le plateau de la vallée du fleuve Zeravchan. Coupoles bleu turquoise luisant au soleil levant, murs brun havane, elle flotte sur le tapis embrumé de la steppe. Debout, en samovar géant, le minaret Kalan barre l’horizon infini. Tel l’index droit du croyant dressé pour témoigner qu’il n’y a qu’un seul maître de l’univers, il rappelle chacun à l’ordre divin, infligeant un cinglant démenti à Lénine : le père de la révolution d’octobre n’avait-il pas prédit à l’Orient que la cheminée d’usine supplanterait le minaret ? mis sous le boisseau soviétique presque un siècle durant, Kalan retrouve derechef la fonction pour laquelle il a été érigé en 1127 : celle d’un phare signalant ce port terrestre, au carrefour de l’Inde te de la Russie, de la Chine et de la Perse. Aujourd’hui, sept ans après l’indépendance de l’Ouzbékistan, la nuit communiste enfin dissipée, la cité se réveille, tâtonne, se décarcasse enfin pour retrouver tant soit peu son lustre d’antan. D’où l’aspect brouillon d’architecte qu’elle affiche, ce ronron de chantier désordonné, cette poussière soufrée qui saupoudre la médina comme le sucre le loukoum. Ici ou là plastronne un lambeau de l’antique enceinte, marron et friable comme une tranche de biscuit. Il n’y a pas de trottoir, juste une chaussée pavée, parfois, brodée de rigoles où roucoule une eau qui rafraîchit l’air.Comme Adam, Boukhara a été façonnée d’argile, d’eau et de feu, mêlant pisé, brique cuite et zellige. La fée Electricité zèbre le ciel de fils, le téléphone l gribouille de câbles, la télé le hérisse de soucoupes, de coupoles à l’envers. Débonnaire, curieux, timide, le Boukhariote ne sait pas encore sur quel pied danser. Surtout lorsque la musique qui gicle à jet continu du moindre estaminet hurle en anglais. Et le paradis d’appel du muezzin, invite au paradis sur terre, ici et maintenant. Coca Cola, Malborro, Stimorol...saturent la ville comme autant d’avis à consommer. Il y a loin, pourtant, de la coupe à la bouche, la pub est partout, mais le produit reste hors de portée. Ce désaccord rappelle une anecdote de Nassreddine Khodja, héros populaire. Tartarin, Gribouille et Till l’Espiègle de l’Islam il a son monument au Lian Haouz, salon à thé et café du commerce à ciel ouvert : il enfourche à l’envers un baudet trottant ! Image d’Epinal ou reflet d’une cité tirant à hue et a dia, comme le héros regardant en arrière pendant que l’animal court de l’avant.
Übersetzung - Rumänisch Buhara se ridica în zare, întinsa precum un serviciu de ceai pe platoului văii Zeravşanului. Sclipind departe în lumina zorilor, vechiul târg cu turlele lui de tutun şi cupolele de turcoaze pluteşte parcă peste stepa învăluită-n negură. Cât un samovar uriaş, ridicat în înaltul cerului, minaretul Kalan dă contur orizontului nemărginit. Asemeni arătătorului credinciosului ridicat la cer propovăduind supremaţia atotputernicului, Kalan îşi recheamă supuşii la ordinea divină, sfindindu-l cu amărăciune pe Lenin, tatăl revoluţiei din octobrie ce prezisese cândva că minaretele Orientului se vor preface în coşuri de uzină. După aproape un secol de oprimare sovietică, Kalan şi-a recăpătat menirea iniţială de far călăuzitor aflat la intersecţia drumurilor dintre India, Rusia, China şi Persia, scop în care fusese ridicat în 1127. La şapte ani după declararea independenţei Uzbekistanului, oraşul se trezeşte smuls din obscuritatea comunismului, bâjbâind orbeşte în încercarea de a-şi regăsi măreţia pierdută. De unde aspectul de maldăr de plăci şi ciment, de şantier dezordonat înecat într-un praf pucios presărat peste vechiul târg precum zaharul pe dulciurile de rahat. Pe alocuri mai dai de câte un crâmpei de casă veche, maronie şi sfărâmicioasă precum un biscuite. La Buhara nu există trotuare, ci o singură şosea brodată cu şanţuri prin care se prelinge o apă ce împrospătează aerul. Întocmai oraşului Adam, Buhara a fost plăsmuită din apă, foc şi lut într-un amestec de chirpici, majolică şi cărămidă arsă. Cerul vărgat de fire electrice şi cable de telefon acoperă oraşul, împuns de antenele de televizor precum nişte cupole cu fundul în sus. Blajini, curioşi şi timizi, buharienii nu prea mai ştiu pe unde s-o apuce mai ales cu toată muzica ce urlă în engleză din prima ceainărie. Iar paradisul chemarii la muezzin invită la un paradis terestru, situat aici şi acum. Coca Cola, Malborro, Stimorol...au împânzit oraşul până la saturaţie întocmai dorinţei de a consuma. Publicitatea la noile produse este pretutindeni, produsele rămân însă de neatins. Această contradicţie evocă o anecdotă a lui Nastratin Hogea, erou popular. Tândală şi Păcală al lumii islamice, La Lian Hauz, ceainărie şi cafenea în aer liber Nastratin deţine un monumnet propriu încercând să încalece un catâr ce se învârte în jurul propriei cozi. Imaginea lui Nastratin devine emblematică pentru o lume ce trage şi la hăis şi la cea precum un erou de poveste ce priveşte în urmă în timp ce armăsarul fuge înainte.
Französisch > Rumänisch: Mémoires de porc-épic _ Alain Mabanckou General field: Kunst/Literatur Detailed field: Dichtung und Belletristik
Ausgangstext - Französisch oui j'étais un porc-épic heureux en ce temps là, et je dresse mes piquants lorsque je l'affirme, ce qui est une manière pour nous de jurer, autrement nous levons aussi la patte droite et l'agitons trois fois de suite, je sais que les humains ont la habitude, eux, de mettre en jeu la tête de leur défunts ou de convoquer leur Dieu qu'ils n'ont jamais vu et qu'ils adorent les yeux fermés, ils consacrent ainsi leur existence à lire Ses paroles rapportés dans un gros livre que les hommes à la peau blance ont amené ici à l'époque lointaine où les habitants de ce pays couvraient leur sexe ridicule à l'aide de peaux de léopard ou de feuille de bananier et ignoraient que derrière l'horizon habitaient d'autres peuples différents d'eux, que le monde s'étendait aussi au-delà des mers et des océans, que lorsque la nuit tombait ici, ailleurs c'était le jour, que lorsqu'il pleuvait ici, ailleurs il faisait soleil, il se trouve que mon maître Kibandi possédait ce livre de Dieu dans lequel il y a plein d'histoires que les hommes sont forcés de croire au risque de ne pas mériter une place dans ce qu'il appellent le Paradis, tu te doutes biens que j'ai mis mon nez dedans par curiosité puisque je pouvais lire couramment comme mon maître, il m'arrivais d'ailleurs de lire à sa place lorsqu'il épuisé, j'ai donc parcouru ce livre de Dieu, des pages entières, très palpitants et pathétiques, je te dis, j'ai souligné des pages à l'aide de mes piquants, j'ai entendu de mes propres petites oreilles plusieurs de ces histoires de la bouche des gens à la barbichette grise, des gens qui allaient, des gens qui allaient le dimanche à l'église du village, ils racontaient ces histoires avec une telle précision qu'on aurait déduit qu'ils avaient eux-mêmes été les témoins oculaires des faits ainsi relatés, saches que l'épisode le plus raconté par le bipèdes dotés du verbe est celui d'un type mystérieux, une espèce d'errant charismatique, le fils de Dieu, admettent-ils, il est venu au monde par un moyen très compliqué, sans même qu'on détaille dans ce livre comment son père et sa mère s'étaient accouplés, c'est ce type qui se baladait sur les eaux, c'est encore lui qui transformait de l'eau en vin, c'est encore lui qui multipliait les petits pains pour nourrir le peuple, c'est encore lui qui respectait les prostituées sur qui la population jéttait la pierre, c'est encore lui qui redonnait des jambes au paralytiques les plus désespérés, la vue aux aveugles, et il est venu sur terre pour sauver l'humanité entière, y compris nous autres les animaux parce-que, tiens-toi bien, on nous avait pas oublié, on nous avait aussi groupés dans cette cage baptisée Arche de Noé afin que nous survivions à une pluie torrentielle de quarante jours et quarante nuits, le Déluge que ça s'appelait, mais voilà bien que des époques plus tard le fils unique que Dieu a envoyé ici-bas a été la cible des hommes incrédules, des mécréants qui l'ont flagellé, crucifié, laissé en plein soleil ardent, et le jour de son jugement par ceux-là même qui l'accusaient d'avoir troublé l'ordre publique à cause de ses miracles spectaculaires, quand il fut question de choisir entre lui et un autre accusé, un minable personnage sans foi ni loi qu'on dénommait Barabbas, on préféré gracier ce bandit de grand chemin, et ils l'ont tué, ce pauvre fils de Dieu, mais tu parles, il est revenu du Royaume de morts comme quelqu'un qui se réveillait d'une petite sieste de rien du tout, et si je te parle de ce type mystérieux ce n'est pas pour m'éloigner de mes confessions, c'est que je suis persuadé qu'il n'était pas n'importe qui, ce fils de Dieu, il était un initié comme mon maître, il devait cependant être protégé par un double pacifique, il n'avait jamais nuit à personne, ce sont les autres qui lui cherchaient des poux dans la tonsure, disons que si Kibandi ne lisait plus ces histoires, s'il préférait plutôt l'univers des livres ésotériques, c'est parce qu'il estimait que le livre de Dieu blâmait ces propres croyances, critiquait ses pratiques, l'éloignait des enseignements des ancêtres, donc il ne croyait pas du tout en Dieu dans la mesure où Celui-ci remettait chaque fois à demain l'exaucement de ces prières alors que mon maître désirait des résultats concrets et immédiats, il s'en foutait des promesses d'un paradis, c'est pour cela, qu'il lançait parfois, dans le but de couper court aux discussions des croyants les plus déterminés de ce village, « si tu veux que Dieu se marre, raconte lui tes projets », et puis les hommes ont beau jurer sur la tête de leur défunts ou au nom de leur Tout-Puissant, et c'est ce qu'ils font depuis la nuit des temps, ils finissent un jour ou l'autre par trahir leur parole parce qu'ils savent que la parole c'est rien du tout, elle n'engage que ceux qui y croient
Übersetzung - Rumänisch da, eram un porc ghimpos ferice în acele vremuri de mult apuse, şi ridic din spini afirmând-o, ceea ce pentru noi reprezintă o manieră de a se jura, altfel mai ridicăm şi laba dreaptă şi o scuturăm de trei ori consecutiv, ştiu că oamenii au obiceiul să mai implice în povestea asta şi capetele morţilor sau sa-ţi convoace un Dumnezeu pe care nu l-au văzut niciodată şi pe care îl adoră cu ochii închişi consacrându-şi aşadar întreaga existenţă întru citirea cuvintelor Lui adunate într-o carte mare pe care oamenii cu pielea albă au adus-o aici pe vremurile pe când locuitorii acestor ţinuturi îşi acopereau sexurile lor ridicule cu piei de leopard sau cu foi de banane ignorând faptul că dincolo de linia orizontului trăiau nişte popoare diferite de ei, că lumea ţine până dincolo de mări şi de oceane, că atunci când noaptea cădea aici, dincolo de linia orizontului era ziuă, se face aşadar că stăpânul meu Kibandi deţinea acesta carte a lui Dumnezeu în care se găsesc o grămadă de poveşti pe care, cu riscul de a nu merita un loc în ceea ce se numeşte Paradis, oamenii sunt obligaţi să le creadă, îţi dai seama că, din curiozitate, mi-am băgat şi eu nasul în cartea acesta având în vedere că ştiam să citesc tot atât de cursiv precum stăpânul meu, când era epuizat mi se întâmpla chiar să citesc în locul lui, am parcurs aşadar şi eu această carte a lui Dumnezeu, pagini întregi, foarte palpitante şi patetice, îţi spun, am şi subliniat nişte pasaje cu ajutorul spinilor mei, am auzit câteva din aceste poveşti cu propriile-mi urechiuşe din gura unor oameni serioşi, oameni cu barba căruntă, oameni care mergeau duminicile la biserica satului, îţi povestesc aceste poveşti cu atâta precizie şi cu atâta bună credinţă încât ai deduce că au fost ei însuşi martori oculari la cele relatate, şi să ştii că episodul pe care bipezii înzestraţi cu capacitatea de a vorbi îl tot povestesc şi răspovestesc este cea a unui tip misterios, un fel de rătăcitor carismatic, zic ei că este chiar fiul lui Dumnezeu, venit pe lume într-un fel foarte complicat, fără măcar ca această carte să detalieze cum de maică-sa şi taică-su s-au împerecheat, e tipul acela care se plimba pe ape, tot unul cu cel care transforma apa în vin, tot unul cu cel ce înmulţea pâinicile pentru a hrăni poporul înfometat, acelaşi cu cel ce respecta prostituatele asupra cărora restul lumii arunca cu pietrele, tot acelaşi cu cel ce le reda mersul paraliticilor cei mai disperaţi, văzul orbilor, şi care venise pe lume pentru a salva umanitatea întreagă, inclusiv pe noi ceilalţi, animalele, pentru că, ţine-te bine, deja cu mult înainte, pentru a salva măcar un singur specimen din fiecare specie ce vieţuia pe pământ, nu ne uitaseră şi pe noi, ne-au grupat în acea cuşcă numită Arca lui Noe ca să supravieţuim şi noi unei ploi torenţiale de patruzeci de zile şi de nopţi, numit Potopul, dar uite că peste ani şi ani unicul fiu pe care Dumnezeu l-a trimis pe pământ a fost ţinta oamenilor increduli, a necredincioşilor care l-au biciuit, l-au crucificat, l-au lăsat de izbelişte sub soarele torid, iar în ziua judecăţii sale de către cei care-l acuzau de a fi perturbat liniştea publică cu miracolele sale, când a fost vorba de a alege între el şi un alt acuzat, un personaj mediocru, un fărădelegiutor fără nicio credinţă pe care-l numea poporul Barabas, au preferat sa-l graţieze pe acest tâlhar la drumul mare, iar pe bietul fiu al lui Dumnezeu l-au omorât, dar ce vorbeşti, că a revenit din Împărăţia morţilor de parcă s-ar fi trezit după o mică siestă, şi dacă stau şi îţi vorbesc de acest individ misterios n-o fac pentru a divaga de la preţioasele mele mărturisiri, ci pentru că sunt absolut convins că tipul acesta nu era fiştecine, acest fiu al lui Dumnezeu era un iniţiat asemenea stăpânului meu, probabil însă că era protejat de un dublu pacific, nu făcuse niciodată rău nimănui, doar ceilalţi îi cătau nod în papură, să zicem că dacă Kibandi nu mai citea şi aceste poveşti, dacă prefera mai degrabă universul cărţilor ezoterice, asta era pentru că măria sa estima că această carte a lui Dumnezeu era împotriva propriilor sale credinţe, critica practicile sale, îl îndepărta de învăţăturile strămoşilor săi, aşadar nu mai credea deloc în Dumnezeu în măsura în care Acesta lăsa întotdeauna pe mai târziu îndeplinirea scumpelor sale dorinţe în timp ce stăpânul meu îşi dorea rezultate concrete şi imediate, nu-i păsa de edenica viată de apoi, de asta uneori, în scopul de a pune capăt discuţiilor despre Dumnezeu ale celor mai hotărâţi credincioşi din sat, lansa uneori replici de genul „dacă vrei ca Dumnezeu să-Şi râdă-n sinea Lui de tine, n-ai decât sa-I povesteşti proiectele tale”, şi apoi oamenii n-au decât să se jure pe capetele morţilor sau în numele Atotputernicului, că tot fac asta decât fu luna şi pământul, căci tot sfârşesc prin a-şi trăda propriile vorbe ştiind ei că vorbele zboară mai repede ca vântul şi că nu se leagă de cele spuse decât cei care cred în cuvânt
Französisch > Englisch: hannah arendt - les origines du totalitarisme General field: Geistes- und Sozialwissenschaften Detailed field: Staatswesen/Politik
Ausgangstext - Französisch Les tyrannies et les formes de gouvernement autoritaires sont très anciennes, les premières remontant à l’Antiquité grecque et les secondes ayant l’esprit dans la République romaine. Seule la domination totalitaire est nouvelle, aussi nouvelle que le mot lui-même et la prétention à la domination totale et non seulement politique. La connaissance que nous en avons est encore très limitée, la seule variété qui s’offre pleinement à notre investigation étant le régime hitlérien sur lequel on dispose depuis quelques années de matériaux et de documents assez complets. C’est en raison même de cette limitation que nous sommes tentés d’examiner le plus récent corps politique de notre histoire avec les outils conceptuels qui s’appliquent à des expériences plus familières ou qui en dérivent ; mais cette identification abusive – avec la tyrannie d’une part et l’autoritarisme de l’autre – nous fait perdre de vue précisément celle caractéristiques et des institutions qui appartient à ce phénomène à l’exclusion de tout autre.
L’identification du totalitarisme avec l’autoritarisme se rencontre plus fréquemment chez les auteurs libéraux. Ils partent du principe que « la constance du progrès (…) dans le sens de la liberté organisée et assurée est le fait caractéristique de l’histoire moderne » et considèrent toute déviation continue comme un processus réactionnaire dans le sens opposé. Cela leur fait perdre de vue que des différences de principe existent entre la restriction de liberté dans les régimes autoritaires, l’abolition de la liberté politique dans les tyrannies et les dictatures, et l’élimination totale de la spontanéité elle-même, c’est-à-dire de la manifestation la plus générale et la plus élémentaire de la liberté humaine, que seul visent les régimes totalitaire par diverses méthodes de conditionnement – car la terreur et les camps de concentration sont destinés moins à intimider qu’à conditionner. L’auteur libéral, préoccupé de l’histoire et du progrès de la liberté, plus que des formes de gouvernement, ne voit ici que des différences de degrés, et ignore que le gouvernement autoritaire, résolu à restreindre la liberté, qu’il limite dans la mesure où il perdrait sa substance même s’il l’abolissait complètement, c’est à dire se changeait en tyrannie. Il en est de même de la distinction, dans sa conviction que tout pouvoir corrompt et que la constance du progrès exige une constante diminution du pouvoir, quelle que puisse en être l’origine.
Übersetzung - Englisch Tyrannies and authoritarian government forms are very ancient. The first forms of totalitarianism and authoritarian regimes date back to the Greek Antiquity and they were ulteriorly embedded in the spirit of the Roman Republic. Only totalitarian domination is new, just as new as the word itself and the pretence to total and not only political domination. The knowledge we have of totalitarianism is still very limited. The only variety of it opened to our examination is the Hitler regime. It has been a few years that we now dispose of quite complete materials and documents about the Hitler regime. That is precisely why we are tempted to examine the most recent political body of our history with conceptual tools applying themselves to more familiar experience or deriving of a more familiar experience. The improper identification with tyranny, on one hand, and with authoritarian regime, on the other, triggers precisely the oblivion of the characteristic features of totalitarianism and of the institutions belonging to it, and that to the exclusion of other such phenomena.
Liberal authors more frequently identify totalitarianism with authoritarian regimes. They start from the notion that “ progress constancy (…) in the sense of organised and guaranteed freedom is a characteristic of modern history”. They also consider all form of continuous deviation as a reactionary process that acts in opposition with freedom. That triggers the oblivion of principle differences that exist between freedom restriction by authoritarian regimes, political freedom abolition in tyrannies and dictatorships and total elimination of spontaneity itself, which is the most elementary, and the most general manifestation of human freedom. The above-enumerated principles are only targeted by totalitarian regimes through various methods of conditioning, terror and concentration camps being less a method of intimidation than one of conditioning. The liberal author, more preoccupied with history and freedom progress than with government forms only sees here degree differences and ignores the fact that the authoritarian government is decided to restrict freedom which he limits to the extent of losing its own substance even if it abolished freedom completely, changing into tyranny. That is also valid for the distinction we made. The liberal author is persuaded that all form of power corrupts and that progress constancy requires a constant reduction of power, indifferent of its origins.
Rumänisch > Englisch: camil petrescu - Last Night of Love, First Night of War General field: Kunst/Literatur Detailed field: Dichtung und Belletristik
Ausgangstext - Rumänisch
Eram însurat de doi ani şi jumătate cu o colegă de la universitate şi bănuiam ca ma înşală.
Din cauza asta, nici nu puteam să-mi dau examenele la vreme. Îmi petreceam timpul spionându-i prieteniile, urmărind-o, făcând probleme insolubile din interepretarea unui gest, din nuanţa unei rochii şi din informarea lăturalnică despre cine ştie ce vizită la vreuna dintre matusile ei. Era o suferinţă de neîchipuit care se hrănea din propria ei sustanţă. Ne luasem din dragoste, săraci amândoi, după rendez-vous-uri din ce în ce mai dese pe sălile universităţii şi după lungi plimbări pe jos, prin toate cartierele pavate cu asfalt ale Capitalei, care erau şi cele mai singuratice, pe atunci. După nunta noastră, care a fost într-un anumit fel tăinută, mi-a murit un unchi considerabil bogat, a cărui avere împarţită în cinci părţi de nepot a putut să însemne pentru fiecare o adevărată răsturnare socială.
Când zic tăinuită e un fel de a vorbi, căci eram major şi din familia noastră nimeni nu m-ar fi putut opri. Mama trăia destul de greu, din pensia ramasă de pe urma tatălui meu, dimpreuna cu suriorile mele, dar cred că nu m-ar fi impiedicat niciodată să mă însor după voia inimii, deşi, in general, cei care s-au căsătorit din dragoste împiedică pe copiii lor să facă acelaşi lucru. Rude apropiate nu aveam decat doi unchi, fratii tatei. Cel mai mare, imens de bogat şi aprig de avar, se dezinteresa cu totul de noi, ca să nu fie nevoit, cine ştie, să se înduioseze şi să ne ajute. Celălalt, deputatul, cunoscut ca om de spirit şi excellent orator, făcuse, pare-se, cândva câteva glume pe socoteala mamei (o poreclise de pildă « Vaduva douairiera » şi porecla o supărase nu numai prin aluzia la moştenirea incurcată lăsată de tata, cat pentru că era de o asonanţă ridiculă) şi de atunci – de ani de zile – nu mai aveam nici un soi de relaţii. De aceea, tăinuită insemna ca amânasem, deşi căsătoriti civil, sa întemeiem o gospodarie, pana ce eu şi ea ne vom fi luat licenţa, căci cei o sută cincizeci de lei, pe care-i primeam ca funcţionar la Senat, unde ma numise un fost prieten al tatei, nu ne-ar fi ajuns sa trăim. Până atunci nu aveam decat situaţia marturisită de logodnici. Situaţie prea delicată într-adevar, dar la care ajunsesem datorită felului pasionat al nevestei mele. Ea locuia încă la matuşa ei, unde mai locuia de asemeni in pensiune, o colegă de universitate, prin care o cunoscusem şi care-mi placuse mult mai mult, căci era oacheşă, iar mie nu-mi plăceau deloc blondele. şi totusi ajunsesem aici, soluţie care de altfel pe prietena o lăsa indiferentă. Era atâta tinereţe, atâta frângere, atata nesocotinţă in trupul balai şi atata generozitate in ochii înlacrimaţi albaştri, că a trecut biruitoare. Lungile convorbiri, acasă, in salonaşul cu divane acoperite cu scoarte si mormane de perne, deveniseră şi pentru mine – e drept, mult mai târziu – o nevoie sufletească. De altminteri era aceasta fată un continuu prilej de uimire.
Mai întâi prin neistovita bunătate pe care o risipea in jurul ei. Făcea toate lucrurile mătuşii ei, care era institutoare, prăpădea putinii bani in cadouri pentru prietene, iar pe colega ei bolnava a îngrijit-o luni de zile ca o soră de caritate, cu o abnegaţie fără margini, de adolescenta. Pe cand eu cautam sa ascund oarecum dragostea noastră, ea ţinea sa o afişeze cu ostentaţie, cu mândrie ; încat, deşi nu-mi placea, incepusem totusi sa fiu magulit de admiraţia pe care o avea mai toata lumea pentru mine, fiindca eram atât de patimas iubit de una dintre cele mai frumoase studente si cred ca acest orgoliu a constituit baza viitoarei melel iubiri. Să tulburi atât de mistuitor o femeie dorita de toţi, sa fii atat de necesar unei existente, erau sentimente care ma adevereau în jocul intim al personalitatii mele. De unde pana aci, toate femeile brune, care treceau in trăsuri şi echipaje luxoase, ma tulburau prin voluptatea cu care îmbiau pe oricine, în treacat – şi pe care mi-ar fi impartaşit-o, cine stie, in anumite condiţii si mie – femeia aceasta începuse să-mi fie scumpa tocmai prin bucuria pe care eu i-o dădeam, făcându-mă să cunosc astfel placerea neasemănată de a fi dorit şi de a fi eu insumi cauză de voluptate.
Übersetzung - Englisch I had been married for two years and a half with one of my former university colleagues and I was guessing that she was cheating on me.
As a consequence I was unable to duly pass my examinations at the university. I spent all my time spying on her friendships, following her, turning the interpretation of a small gesture or the colour of the dress and her negligent ways of letting me know she was visiting one of her aunts into an unsolvable equation. It was an unconceivable suffering feeding itself with its own substance. We had married both poor, but out of love, after more and more often encounters in the university halls and after long wanderings through all the paved neighbourhoods of the capital, which at the time were also the loneliest. After our wedding, which was sort of secret, a considerably rich uncle of mine died, and his fortune was divided into five, one part for each one of his nephews. That meant a sudden social change.
When I say secret it is more of a way of talking because I had come of age and no one in our family could have hindered me to marry. My mother was living in poverty with my sisters and she subsided on the allowance my father had left her, but I think she would have never stopped me from marrying according to my wish, although those who marry for love usually attempt to prevent their children from doing so. I only had two uncles, my father’s brothers, as close relatives. The oldest was extremely rich and greedy and was completely uninterested in our lives in order not to, who knows, be forced to pity us or help. The other one, the depute, well known as a minded and excellent orator had once seemingly made jokes about mother and had named her the dower widow and the nickname had angered my mother not only because of the allusions to the entangled issues of my father’s heritage, but also because it had a ridiculous consonance. And ever since, which is years, we had not had any kind of relations. That is why secret meant that, even though officially married, we had postponed to found a home until we had both completed our degrees as the one hundred fifty lei I was receiving as Senate clerk, where I had been appointed by one of my father’s friends, were not enough to live on. Until than we were openly like fiancés. The situation was delicate indeed and we had reached that point only due to my wife’s passionate nature. She was staying at her aunt’s place sharing the apartment with another university colleague through whom I had met her and liked much more than my wife she was pretty and I did not have any kind of penchant for blond girls. We had, however, come to this point, a solution that was leaving the friend indifferent. There was so much youth, so much passion, and so much insanity in that fair body and that much generosity in those teary blue eyes. The long conversations at home in the little saloon with sofas covered in carpets and heaps of cushions had become for me, too, but later indeed – a spiritual need. As for the rest, this girl was a constant occasion of astonishment.
First by the unfatigable generosity she spread around her. She was doing all her aunt’s work at home as she was a teacher, she wasted her little money on presents for her friends, and she tended to her ailing colleague for month as if she were a charity nurse proving an endless teenager abnegation. While I was somehow trying to hide our love, she insisted on ostensibly and proudly showing it to such an extent that, even though I did not like it, I had started to feel flattered by the admiration almost everyone had for me because I was so passionately loved by one of the most beautiful students and I think that this vanity constituted the foundation of my future love. Troubling that passionately a woman loved by everyone, being so necessary to her existence were feelings that ascertained the truth of the intimate play of my personality. Whereas so far all brown haired women passing in cars and luxurious equipments troubled me with the voluptuousness they tempted anyone – which they might have, who knows, shared under certain conditions with me as well – I had started to be fond of this woman precisely because of the pleasurable joy I spread around her, making me thus know the incomparable pleasure of being wanted as a source of voluptuousness myself.
Englisch > Rumänisch (Universitatea Bucureşti ) Französisch > Rumänisch (Universität Wien / Université de Genève)
Mitgliedschaften
N/A
Software
Adobe Acrobat, Adobe Illustrator, Adobe Photoshop, Dreamweaver, FrameMaker, Indesign, Lingotek, Microsoft Excel, Microsoft Word, OmegaT, Powerpoint, QuarkXPress, SDLX, STAR Transit, Trados Studio, Wordfast
CV/Resume
CV will be submitted upon request
Lebenslauf
Keine Inhalte angegeben
Dieser Nutzer hat Kollegen beim Übersetzen von schwierigen Begriffen geholfen und dadurch KudoZ-Punkte erworben. Auf Gesamtpunktzahl(en) klicken, um Übersetzungen zu sehen.
Gesamtpunktzahl: 176 Punkte Schwierigkeitsgrad PRO: 172
Schlüsselwörter: International Organisations, International Law, Humanitarian Law, International Development, International Cooperation, Migration, EU Enlargement, EU Membership, EU Finance, EU Commission. See more.International Organisations, International Law, Humanitarian Law, International Development, International Cooperation, Migration, EU Enlargement, EU Membership, EU Finance, EU Commission, Acquis Communautaire, EU Law, EU Politics, Business, Sociology, Public Health, Gender Studies, Domestic Violence, Journalism, History, Environment, Fiction, Film, Drama, Visual Arts, Media, Multimedia, Advertising, Fashion, Romanian professional translator, accurate, reliable, translations, Organisations internationales, droit international, droit humanitaire, développement international, coopération internationale, Union Européenne, Elargissement de l’UE, Commission Européenne, Acquis communautaire, Droit communautaire, Politique de l’UE, Adhésion à l’UE, Business, Finances, Marketing, Sociologie, Santé Publique, Etudes de genre, Féminisme, Violence domestique, Environnement, Fiction, Cinéma, Théâtre, Architecture, Urbanisme, Publicité, Mode, Traducteur professionnel, roumain, français, précis, fiable, Internationale Organisationen, Internationales Recht, Humanitärrecht, Internationale Entwicklung, Internationale Kooperation, EU-Erweiterung, Europäische Kommission, EU-Beitritt, Gemeinschaftlicher Besitzstand, EU-Recht, Unternehmen, Finanzbereich Marketing, Umwelt, Soziologie, Gesundheitswesen, Geschlechterforschung, Feminismus, Häusliche Gewalt, Literatur, Film, Theater, Architektur, Tanz, Kunst, Werbung, Mode, Deutsch, Rumänisch, genaue, zuverlässiche, Uebersetzungen. See less.
Dieses Profil hat im letzten Monat 18 Besuche erhalten (von insgesamt 5 Besuchern)
Allgemeine Fachgebiete 