Mi amigo no encontró lo que buscaba, y según yo llegué a presumir, consistió en que no buscaba nada, que es precisamente lo mismo que a otros muchos les acontece. Algunas madres, sí, buscaban a sus hijas, y algunos maridos a sus mujeres, pero ni una sola hija buscaba a su madre, ni una sola mujer a su marido. Acaso—decían,—se habrán quedado dormidas entre la confusión en alguna pieza... Es posible—decía yo para mí,—pero no es probable.
Una máscara vino disparada hacia mí.
—¿Eres tú?—me preguntó misteriosamente.
—Yo soy—le respondí seguro de no mentir.
—Conocí el dominó; pero esta noche es imposible; Paquita está ahí; mas el marido se ha empeñado en venir; no sabemos por dónde diantres ha encontrado billetes. ¡Lástima grande! ¡mira tú qué ocasión! Te hemos visto, y no atreviéndose a hablarte ella misma, me envía para decirte que mañana sin falta os veréis en la Sartén... Dominó encarnado y lazos blancos...
—Bien.
—¿Estás?
—No faltaré.
—¿Y tu mujer, hombre?—le decía a un ente rarísimo que se había vestido todo de cuernecitos de abundancia, un dominó negro que llevaba otro igual del brazo.
—Durmiendo estará ahora; por más que he hecho, no he podido decidirla a que venga; no hay otra más enemiga de diversiones.
—Así descansas tú en su virtud; ¿piensas estar aquí toda la noche?
—No, hasta las cuatro.
—Haces bien.
En esto se había alejado el de los cuernecillos, y entreoí estas palabras:
—Nada ha sospechado.
—¿Cómo era posible? Si salí una hora después que él...
—¿A las cuatro ha dicho?
—Sí.
—Tenemos tiempo. ¿Estás segura de la criada?
—No hay cuidado alguno, porque...
Una oleada cortó el hilo de mi curiosidad; las demás palabras del diálogo se confundieron con las repetidas voces de: ¿me conoces? te conozco, etcétera, etc.
¿Pues no parecía estrella mía haber traído esta noche un dominó igual al de todos los amantes, más feliz, por cierto, que Quevedo, que se parecía de noche a cuantos esperaban para pegarles?
—¡Chis! ¡chis! Por fin te encontré—me dijo otra máscara esbelta, asiéndome del brazo, y con su voz tierna y agitada por la esperanza satisfecha. ¿Hace mucho que me buscabas?
—No por cierto, porque no esperaba encontrarte. | Prietenul meu nu a găsit ceea ce căuta, și am ajuns la concluzia că nu căuta nimic, că este exact ceea ce ni se întâmplă multora dintre noi. Anumite mame da, își căutau fiicele și anumiți bărbați își căutau soțiile, dar nicio fiică nu își căuta mama, nicio femeie nu-și căuta bărbatul. Poate - ziceau - au adormit de atâta confuzii... Este posibil - îmi spuneam eu - însă nu probabil. O mască veni brusc spre mine. - Tu ești? - mă întrebă misterios. - Eu sunt - îi răspunsei convins că nu mințeam - am cunoscut domino-ul; însă astă seară este imposibil; Paquita este aici; chiar și soțul s-a încăpățânat să vină; nu știm p unde naibii a găsit biletele. Mare păcat! uite ce ocazie! te-am văzut și fiindcă nu a îndrăznit să-ți vorbească ea însăți, mă trimite pe mine să-ți zic că mâine neapărat vă vedeți în Sarten... Domino întruchipat și panglici albe... - Bine. - Ne-am înțeles? - Voi fi acolo. - Și soția ta, omule? - îi spuneam unei persoane ciudate căreia îi apăruseră mii de coarne, un domino negru care avea altul la fel la braț. - Acum cred că doarme; oricât am încercat, nu am putut să-i zic să vină; nu mai există altă persoană căreia să nu-i placă distracția. - Așa te odihnești tu, datorită ei; crezi că o să stai aici toată noaptea? - Nu, până la patru. - Bine faci. Cu aceste cuvinte s-a îndepărtat încornoratul și auzi cuvintele acestea: - Nu a bănuit nimic. - Cum era posibil? Dacă am ieșit după o oră după ce a plecat.... - La patru a zis? - Da. - Avem timp. Ești sigură de copilă? - Nu-ți fă griji, pentru că... Un val tăie firul curiozității mele; celelalte cuvinte ale dialogului s-au confundat cu vocile repetitive ale: mă cunoști? te cunosc, etcetera, etc. Așadar, nu părea a fi norocul meu că am adus în seara asta un domino asemănător cu cel al amanților, mai fericit decât Quevedo, care noaptea semăna cu toți cei care așteptau să-i bată? - Bau! Bau! În sfârșit te-am găsit - mi-a zis altă mască zveltă, strângându-mi mâna, și cu o voce caldă și agitată de dorință îndeplinită. Mă căutai demult? - Nu chiar, căci nu credeam că te întâlnesc. |