Des livres, rien que des livres. Alignés sur les étagères. Empilés au sol.Entassés sur le moindre coin de table. Toutes les pièces en regorgent. A peine la place de circuler.C'est ici, dans cet appartement bourgeois du 16e arrondissement de Paris, que Pierre-Emmanuel Dauzat a installé son bureau. Ici qu'il travaille face à son ordinateur, douze à quatorze heures par jour, à lire, traduire et préfacer les livres des autres et à écrire les siens. Le soir, il n'a qu'à traverser la rue pour rentrer chez lui. "Ma vie sociale est réduite au minimum", reconnaît-il.
A bientôt 50 ans, Pierre-Emmanuel Dauzat est l'un des traducteurs français les plus demandés.[...]
Polyglotte ? Pierre-Emmanuel Dauzat balaie le qualificatif d'un revers de main. Il ne parle aucune des langues qu'il traduit. "Même en anglais, je suis incapable de dire deux mots, assure-t-il. A part le latin et le grec, je n'ai jamais appris aucune langue étrangère. La plupart de mes contrats, je les ai signés sans connaître le moins du monde la langue que j'allais traduire. Il suffit qu'un éditeur me convainque de l'intérêt d'un livre pour que j'accepte de relever le défi. Vous ne pouvez pas imaginer dans quel état de tension je suis quand je me mets à travailler sur un texte auquel je ne comprends rien..."[...]
Sa méthode est toujours la même : allergique aux grammaires, il préfère s'"immerger" dans des dictionnaires et des livres en édition bilingue. Généralement, il ne lit pas à l'avance l'ouvrage qu'il doit traduire : "C'est indispensable pour garder une forme de spontanéité dans la traduction." Seul principe, il commence par traduire la fin : "J'ai une telle angoisse de la mort que je préfère me débarrasser de la fin dès le début", explique-t-il. [...] Ce "besoin vital de (s')exiler dans la langue des autres", il dit l'éprouver depuis toujours. | Cărți, nimic altceva decât cărți. Aliniate pe rafturi. Stivuite pe podea. Îngrămădite pe cel mai mic loc de pe masă. Toate camerele sunt pline de cărți. Abia dacă e suficient spațiu pentru a te deplasa. Aici, în acest apartament burghez din arondismentul al 16-lea al Parisului, Pierre-Emmanuel Dauzat și-a instalat biroul. Aici lucrează în fața calculatorului său, între douăsprezece și paisprezece ore pe zi, citind, traducând și prefațând cărțile altora și scriindu-le pe ale sale. Seara, nu trebuie decât să traverseze strada pentru a se întoarce acasă. „Viața mea socială este redusă la minimum”, admite el. La aproape 50 de ani, Pierre-Emmanuel Dauzat este unul dintre cei mai căutați traducători francezi.[...] Poliglot? Pierre-Emmanuel Dauzat înlătură de la bun început acest calificativ. Nu vorbește niciuna dintre limbile din care traduce. „Nu pot spune două cuvinte nici măcar în engleză, certifică el. În afară de latină și greacă, nu am învățat niciodată nicio limbă străină. Am semnat majoritatea contractelor fără să știu câtuși de puțin limba din care urma să traduc. Este suficient ca un editor să mă convingă că o carte e interesantă pentru ca eu să accept provocarea. Nu vă puteți imagina în ce stare de tensiune mă aflu atunci când încep să lucrez la un text din care nu înțeleg nimic...”[...] Metoda lui este mereu aceeași: alergic la gramatici, preferă să se „cufunde” în dicționare și cărți în ediții bilingve. În general, nu începe prin a citi lucrarea pe care trebuie să o traducă: „Este esențial pentru a păstra o formă de spontaneitate în traducere”. Ca unic principiu, începe prin a traduce sfârșitul: „Am o astfel de angoasă a morții încât prefer să scap de final încă de la început”, explică el. [...] Spune că a avut dintotdeauna această „nevoie vitală de a (se) exila în limba celorlalți”. |